| 1.
|
ABSOLV'IRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi si rezultatul ei; absolvenţă. - V. absolvi. Sursă
: DEX'98
( 313)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ABSOLV'IRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei scoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o obligaţie.)
Sursă
: Sinonime
(170703)
- siveco |
| |
| 3.
|
absolv'ire s. f. solvire
Sursă
: DOR
(219669)
- siveco |
| |
|
|